duminică, 10 ianuarie 2016

până la descompunere

am pierdut ultimul tren!

nu am crezut asta până nu am tras o fugă la gară
atunci m-am convins

mi-a prins bine. n-am suferit deloc

am rămas în același apartament
cu aceleași gânduri
și o carte
- nu singură! -
cum te-ai fi așteptat

luminițele erau ale mele
mă-nconjurau zânele, basmele, cuvintele din hârtie și fumul
m-au înconjurat și mi-au ars părul
m-am lipit de parchet până la descompunere

dar te-am ajuns din urmă

acum ne putem trăi dragostea

liniștește-te!
sunt aici

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu