duminică, 12 mai 2013

Un drept

se aude lătratul câinilor în lesă,
zgomotul muzelor albastre zidite-n blocuri,

se aude cum se frâng limbile ceasului deasupra unei lumi pline de zbuciumările buzelor,
scâţâiturilor de dinţi
până şi braţele de fotolii păpate de umbre, ţipă

cum se aşează singură rochia pe umeraş
totul se-ntoarce cu faţa la sacou
limbile cad, câinii tac
şi iar e ziuă

Un comentariu: