duminică, 3 martie 2013

plimbarea oamenilor


-Ce faci?
Aceeaşi întrebare în fiecare zi: -Ce ţi se pare că fac?
-Stai în pat şi te bâţâi.
-Exact.
-De ce?
Aceeaşi întrebare în fiecare oră. -Pentru că...aşa vreau, aşa fac mereu.
-De ce faci aşa mereu, de ce vrei?
Aceleaşi întrebări în fiecare secundă. -Pentru că oamenii îşi fac nişte obiceiuri, se ţin cu dinţii de nişte ticuri, se luptă cu propriul timp să-l omoare prin lucruri care de fapt nu sunt decât aşa, să fie ceva...
Aceeaşi umbră în oglindă: -De ce? 
-Încercă să definească totul, să îşi găsească un scop, o cale de ieşire, o orientare în viaţă. Se străduie să fie cât mai perfecţi , culmea este că perfecţiunea înseamnă fără greşeală şi ei merg din greşeală în greşeală, din bine în rău, din rău în bine dar fără un plus. Sunt pe automat, urmează un mecanism, precum ceasul şi...dar de ce îmi pui atâtea întrebări?
Aceeaşi ei/noi/ele/voi: -Ca să-ţi demonstrez că faci exact ceea ce zici...că e greşit sau perfec, stai în pat în fiecare zi, te bâţâi în fiecare oră neavând niciun răspuns -nici măcar într-o secundă-, urmăreşti un mecanism, nefiind ceva...

3 comentarii:

  1. Lumea asta, teatru de orgolii si de ratacire, este plina de nefericiti care doar vorbesc despre fericire...
    Maretia omului consta in faptul ca el este o punte si nu un tel la care sa ajungi.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. "Punea" sunt oamenii între alţi oameni ! Frânghia ce-i leagă este fericirea.

      Ștergere