duminică, 24 martie 2013

O plimbare cu tăcerea

  Se face târziu. Mai bine mă întorc. Nu vreau să mă rătăcesc mai mult decât am făcut-o, mai ales că întunericul şi stelele, care acum nu sunt, îmi dau un sentiment de teamă. Parcă noaptea ar avea paşi şi mă fugăreşte, simt că-i în satele meu. Cred că se întâmplă asta pentru că sunt singură. Se zice că singurătatea te ajută să ieşi din tine, dar mulţi sunt de părere că singurătatea te adânceşte şi mai mult în tine.

  Ceea ce mă miră este că abia am plecat de acasă şi nu sunt pe strada de lângă casa mea, de parcă m-am teleportat. Şi culmea, aici nu e nimeni. Nici pe stradă, nici în gândul meu. Dacă îmi voi lungi strigătul până la cer, vor sări îngerii ca arşi şi vor veni la mine. Dacă măresc pasul, asfaltul va fi covorul zburător şi dacă tac...Dacă tac, ce se întâmplă? Tăcerea face parte din sfera iubirii, ca acum când nu e nimeni aici, când sunt singură, când tac, n-am gânduri şi...

-Mariss, ieşi din baia aia că stai de prea mult timp acolo. Mariss, mă auzi? Ce-i cu tine? Răspunde...
-Da, da te aud, dar nu pot...
-Spune-mi eşti bine? De ce nu răspunzi? Dacă nu deschizi uşa...intru ! La trei sparg uşa..
-Nuu, te aud, chiar te aud, tu nu mă auzi? Sunt bine, numai că nu ştiu unde sunt. Şi...strig tăcând.

Un comentariu:

  1. http://www.opinia1.ro/hdoio/
    aveţi un blog cu un conţinut şi profund şi frumos. dacă doriţi vă invit să publicaţi pe pagina mea web opinia1.ro . după fiecare postare un link către pagina dumneavoastră o să fie afişat.
    vă mulţumesc.
    ionescu miron

    RăspundețiȘtergere