sâmbătă, 24 noiembrie 2012

Timpul nu sta in loc

Va mai aduceti aminte de copilarie?

Sigur ca toti dintre noi isi aduc aminte de copilarie.

Cand suntem copii, ii privim cu admiratie pe cei mari si ne dorim sa ajungem ca ei. Sa putem face lucrurile pe care ei le fac. De exemplu, eu imi aduc aminte ca-mi doream sa port pantofi cu toc, si pentru ca nu puteam la varsta de 7-8 ani sa port, ma jucam prin casa cu pantofii mamei mele, cu gentile ei si mai mult decat atat imi legam tot felul de esarfe in jurul taliei pentru a arata ca o doamna, asa cum visam sa fiu atunci.

Uneori il invidiam pe tata ca el poate sa conduca masina si eu nu. Mereu il intrebam ce semnifica "semnele", pentru ca atunci nu stiam de indicatoare, de pe marginea drumului si cu ce ne ajuta, si ma prefaceam de fiecare daca ca sunt o soferita buna.

Aceste amintiri raman intiparite in mintea noastra si, mai mult decat atat, cand ajungi "mare" iti dai seamna ca era frumos sa fii copil, sa simti fericirea indescriptibila de a primi o bomboana, sa te alergi cu prietenii prin jurul blocului.

Ne strangeam in fata blocului si ne jucam "prinselea", "baba oarba", "v-ati ascunselea", "flori, fete si baieti" sau, alteori, ne scoteam papusile si masinutele in fata blocului si ne jucam pana se lasa seara sau pana cand un vecin venea obosit de la serviciu si nu mai suporta chicotele noastre si ne certa ca facem galagie.

Acum ma gandesc cu nostalgie la copilarie, si imi doresc sa mai fiu acel copil inocent. Privesc mereu copii din parc care imi lasa impresia nu mai stiu sa se joace. Se alearga de trei ori si spun ca s-au plictisit, se roaga de tine sa-i lasi la calculator pana cand incep sa urle ca sa te impresioneze...

...si cu toate astea, timpul nu sta in loc !

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu