sâmbătă, 14 ianuarie 2012

Poemul creşterii

am ieşit din uterul mamelor debusolaţi
cu ţipătul între buze, abia putând să respirăm
şi ne temeam de marea mână care ne spăla
de uriaşii albi din jur,
de măştile ce ne priveau cu admiraţie
şi ne-ntrebam dacă am greşit strada,
dacă am confundat locurile
ori dacă asta este ce ne-am dorit.

am mers de-a buşilea până ni s-au tocit genunchii
până mâna dreaptă a renunţat la păpuşi şi maşinuţe
până când tot ce era complicat a devenit simplu,
iar complicatul a dat mana cu noi.

astfel am reuşit să prindem rădăcini
şi să scoatem din noi roade.


2 comentarii:

  1. Cel mai reusit vers mi s-a parut "cu ţipătul între buze, abia putând să respirăm".

    RăspundețiȘtergere
  2. Mulţumesc.Apreciez semnul tău.

    RăspundețiȘtergere