vineri, 26 august 2011

atotstiutoarea dintre timpuri



*trecut
habar n-avea ca semnele de pe mana ei
erau taieturi de hartie alba
ce se dorea a deveni rosie ca si cearceaful ce zace
uneori sub un trup de fecioarafemeie aruncata
intr-o intersectia a durerii si-a placerii.
zebra e geamatul coapselor fiinta e tot una
dar sa trecem strada cand e verde e atat de mult
pana si timpul se pierde devenind mut
iar voi iubitilor deveniti contagiosi de la distanta
cu genunchii la gura.

*prezent
acum nu-mi vorbeste nimeni altcineva
decat ochiul dintre buze ce l-am inghitit ieri
cand radeam cu lacrimile printre genele rimelate
de dor cu zambete si lacrimi de bucurie
trec strada pe rosu fara sa ma las calcata de masinile
voastre.

*intre trecut si prezent
eu i-am vorbit ochiului din gura
apoi
am tacut si mi-a vorbit el
de viitor era singur acolo
cu un fat de ochi in cristalin
plangandu-i corpul vitros de foame.

iar *viitorul asteptandu-l in fuga la el
ochiul dintre buze nu m-a parasit.



2 comentarii:

  1. uau!
    Ai o imaginatie grozava, iar scrierile tale sunt cu adevarat ceva deosebit.
    Iti amintesti lucruri dintr-un prezent fantastic, invizibil noua, celorlalti, ascuns in realitatea fugitiva.

    RăspundețiȘtergere