duminică, 31 iulie 2011

Vraja in pat


Vrajita de aparentele noptii,
de strada principala ce ma tine de mana,
port in mine toata nevroza apei insetata de cadavre.
Pasesc cu stangacie alaturi de soare,
lasandu-ma vanata de lunga asteptare,
iar frica plange la sanul mamei cu lacrimi
de foc amortite de sare.
Si vraja ma cuprinde, iar strada ma inghite.
Alerg intr-un dreptunghi in cerc
luptand cu fiica intarcata a micului poet,
lasand o mama singura pe-o banca alaturi
de-un barbat inalt.
Iar vraja-mi prinde bratul si ma intorc in pat.

Un comentariu: