luni, 25 iulie 2011

Viciu


Mă abandonez viciului ce zace-n mine
Trec mile înot, zburând ca un înger
Înghet tot suspinul pădurii divine
Şi-o iau de la capăt când lacrima vine.

Mă caţăr cu unghiile de tine
Şi fug de răul ce vine,
Dar viciul de mine se ţine
Şi plâng, şi mă cert cu zeii ce-l cred.

Şi cer îndurare, de la mine putere
Mă aplec spre mare, rugandu-mă la soare
Dar clipa tresare spre mine venind
Şi viciul mă cheamă iubindu-mă mult.

Promit cu teamă-n mine
Că mă întorc la tine
Când soarele şi luna imi vor cânta întruna,
Scăpând de viciul meu, blestemul sufletului tău.

2 comentarii: