vineri, 10 iunie 2011

Goală pe-o bancă, picior peste picior, aşteptând.

Răul nu se astâmpără,
nu-şi găseşte locul.
S-a dus în mine
şi mi-a inundat interiorul gol,
umbrit cu frunze ce dansează
dupa melodia vântului şi a timpului.

M-am aşezat picior peste picior, goală
pe-o bancă din parcul Tineretului
şi nu vedeam nici un tânăr.

Pe-o alee în depărtare o ţâşnitoare
chema păsările, doar ele erau tinere.
Că-n rest copacii toţi participau
la priveghiul altor copaci.

Doi oameni in vârstă se plimbau
pe lângă banca mea şi nici nu m-au văzut.
Se mirau de bancă, era luminată
-şi atât.

Iar eu mă miram că nu spuneau nimic
de goliciunea pielii mele,
de piciorul meu ce-mi imbrăţişa celălalt picior
stâng şi gol, aşteptând.

Mi-am zis că răul nu se mai astâmpără
niciodată ce intră-n mine şi lasă urme adânci,
gropi şi munţi,
lacrimi în stropi de ploaie.

Dar când am vrut să plec,
m-a strigat binele sa-l aştept
că şi-a găsit un loc în stomacul meu
plin de rău şi gol de bine,
sufocat de goliciune.

4 comentarii:

  1. chiar daca se termina bine...vad in versurile tale ceva suferinta:(
    Anyway, poemul e genial!

    RăspundețiȘtergere
  2. Buna ziua,
    Am marea placere de a va invita la un concurs "Scrie de dragul copiilor". Detaliile le gasiti pe site http://blog.meki.ro/?page_id=4 Premiile sunt consistente, iar campania se adreseaza in mod deosebit bloggerilor. Astept asadar eventuala voastra intentie de-a participa, printr-un mesaj la adresa blogprogress10@gmail.com
    Cu multa prietenie,
    Echipa BlogPRogress

    RăspundețiȘtergere