marți, 10 mai 2011

Poemul lui Ianuarie.

Chiar daca Ianuarie imi matura maruntaiele,
preferam sa stau in frigul bratelor lui.
Imi incalzea interiorul plin de resturi adunate-ntr-un gol,
dar imi lasa exteriorul sa se usuce.
Nu simteam gerul lui, simteam o atingerea calda,
un pipait de cuvant ce gusta din mine,
cand vedeam cum se topeau parti din Ianuarie pe goliciunea pielii mele.
Iar Ianuarie imi soptea ca-mi simte trupul,
si sufletul ca-mi frige.

Ianuarie si interiorul meu faceau condens,
se iubeau intre o clipa si un trup sters.

Un comentariu:

  1. "un pipait de cuvant ce gusta din mine" suna atat de bine. Si acum spune-mi ce s-a intamplat defapt in ianuarie? e mult prea sentimental ca sa fie doar o simpla legatura dintre eul liric si natura.

    RăspundețiȘtergere