duminică, 6 februarie 2011

..

vreau sa ies din corp, uitandu-ma in spate vreau sa-l vad cum cade fara sa simt.durerea imi mistuie pielea, pieptul mi se zbate zdruncinat de inima care si-a pierdut culoarea.ochiul cauta lacrima ce a fost in el.ochiul e mama.buza e tata.buza e uda, lacrima s-a prelins pe ea.limba o gusta, n-are gust.fereastra e deschisa, lumina a patruns..s-a dus, m-am dus.

8 comentarii:

  1. Wow:]. E foarte... filozifica!:]] Imi place:].

    RăspundețiȘtergere
  2. Nu te-ai dus. E o iluzie. O autoamagire.

    RăspundețiȘtergere
  3. @Pacatoasa, lasa-ma sa te contrazic.De dus, s-a dus si nu eu ci eul, pentru ca oricare ar fi persoana verbului la care scriu nu e vorba exclusiv de mine, ca ma regasesc asta este cu totul si cu totul altceva.
    Hai sa facem o dezbatere, iluzia este o perceptie falsa in principiu, iar daca mergem pe departe "iluzia" poate insemna si utopie, iar utopia este un ideal irealizabil-avem multe exemple in literatura universala in care intalnim utopia-asta este una din explcatii.
    Alta explicatie ar fi ca o data cu aparitia luminii, sufletul este ridicat spre cer simbolizand moartea "lumina a patruns..s-a dus" si ea la randul ei se poate duce.Iar daca vorbim despre moarte, moarte este un inceput, nu un sfarsit.Plus ca incepe cu "vreau sa ies din corp", nu cu am iesit din corp.

    Acum, nu intelege gresit comentariul meu la adresa comentariului tau.Iti multumesc pentru ce ai spus, insa am tinut sa-ti spun ca orice persoana interpreteaza altfel, in alt mod.Dar in general e bine sa interpretezi in mai multe moduri pentru al intelege pe cel mai "luminat" si cel mai apropiat, in care sensibilitatea cuvintelor se simte.

    RăspundețiȘtergere
  4. cu totii vrem sa evadam uneori, dar de ce din propriul trup? si el face parte din noi

    RăspundețiȘtergere
  5. N-am zis niciodata ca trupul nu face parte din noi, trupul ne intregeste sa fim noi.Eu sunt eu cu tot ce am, trup si suflet, n-am contestat asta.

    De ce nu?Consider ca trupul oboseste, la fel ca si sufletul are nevoie de odihna.Somnul il ofera dar nu in totalitate.De ce n-am evada din propriul trup, pentru un timp care n-ar exista?E ca si cum te-ai renaste ori mai bine zis ai trai doar din suflet, pentru o secunda, poate chiar in vis.
    Trupul uneori e o masinarie, e foarte buna nu spun nu, insa el cedeaza atunci cand e vorba de moarte.Plus de asta, "vreau sa ies din corp" nu se refera numai la sensul de baza.

    *suntem o lume a intrebarii "de ce?"!

    RăspundețiȘtergere
  6. Si eu vreau sa ies din corpul meu si nu fiindca as fi dezamagita de cum arat sau de cum ma simt in el ,ci fiindca as vrea sa am cateva clipe in care sa vad viata cu alti ochi ,sufletul sa-mi zboare pana la cer si inapoi ,dar as vrea sa ma intorc in trup ,as vrea ca timpul petrecut cu sufletul meu deasupra universului sa -l simt ca un an ,dar pe pamant sa fi trecut doar un minut.

    RăspundețiȘtergere
  7. Multumesc puternic, pentru lunga dezbatere din comentariul tau. Am reusit sa inteleg despre ce e vorba :) O zi buna.

    RăspundețiȘtergere
  8. @ Ai dreptate:]. Oare in curcubeu ce se gaseste? Poate infinitul...si atunci, cum ajungi pe partea cealalta daca inauntru e infinitul? Intrebari fara raspuns...

    RăspundețiȘtergere