luni, 3 ianuarie 2011

Cand nu poti sa-ti spui cuvantul.

Cand cuvintele iti alearga pe limba,
caii salbatici urca spre cer,
cu tropotul lor zguduit de tacere
schimband ziua-n penumbra.

Si mistuie-n tine forta osului
din mijlocul trupului prins intre umeri si gura,
incercand sa iasa la suprafata
caii ce urca-n penumbra.

Iar cuvintele se zbat pe a ta limba
prinse fiind ca intr-o colivie,
si ochii iti scapa, si inima-ti fuge
iar caii se adancesc intr-o amintire.

5 comentarii:

  1. http://www.youtube.com/watch?v=I9IPnGuu9vU

    RăspundețiȘtergere
  2. cu poezia asta m-ai nimerit enorm. felicitari.

    RăspundețiȘtergere
  3. Ai mare dreptate.:] Numai ca nu toti stiu sa transcrie cuvintele asa cum le sopteste inima... Insa tu te pricepi de minune!:]

    RăspundețiȘtergere
  4. @ Bine faci ca scrii din suflet. Cred ca e cel mai bun lucru pe care poti sa il faci atunci cand compui. Si te gandesti la ceva serios legat de poezie? Stiu si eu...scriitoare, why not?:X

    RăspundețiȘtergere