joi, 30 decembrie 2010

Amintirea

Cerul se lovea de pamant trosnind,
vazduhul fugea de teama zgomotelor,
o siluieta alb-galbuie se prelingea,
peretii erau zugraviti in umbre.

Iar ei tot ce-i ramanea
era doar amintirea.

2 comentarii:

  1. Amintirile si sperantele mor ultimele:]. De aia e minunat sa-ti retraiesti amintirle asa cum sunt ele, neschimbate:].

    RăspundețiȘtergere