sâmbătă, 18 septembrie 2010

O pasare si un copac.

Fii copacul meu care iti ai radacinile in cer si ramurile pe pamant,
Lasa-ma ca eu sa fiu pasarea ce zboara pe pamant si poposeste pe ale tale crengi
Cand bate vantul tine-ti crengile tepene, sa nu ma dai jos
Copacule!Ai tu grija de mine ca eu nu am grija de mine
Tot ce pot eu sa fac este sa am grija de tine.
De tine sa cresti cum esti
Cu radacinile in cer si coroana ta pe pamant
Sa-ti iei apa din nori si sa dai apa pamantului prin frunzele tale
Sa-mi dai mie sa mananc o frunza
Sa-ti simt aroma si sa-ti vad culoarea.
Sa te intreb :"Cum e cu capul in jos?"
Cred ca sangele iti e in cap acum
Si piciorul tau, trunchiul se simte singur obisnuit cu prea multa lume acum ma are doar pe mine
o pasare ce viseaza la un copac diferit de lume!

4 comentarii:

  1. Cum e cu susul in jos ?
    E ca si cand mintea-si spune in gandul ei: 'Nu-mi gasesc locul' !

    RăspundețiȘtergere
  2. Despre triluri si cirpituri:

    http://librarie.carturesti.ro/limba-pasarilor-237949

    RăspundețiȘtergere
  3. foarte frumos.Copacul are o semnificatie aparte si e superb cand isi inalta crengile spre absolut incercand sa atinga un absolut inexistent.

    RăspundețiȘtergere