luni, 5 iulie 2010

Reverie.


Ploia se scurge incet din nori;
Tu fugi mancand pamantul
Iti e frica de tunetul asurzitor
Te ascunzi de tot ceea ce-nseamna viata.

Pleci agale spre apus,
Tresari apoi, din cauza frigului nespus
Te ascunzi..
Iti e frica sa te arati.

Te simti izolat de frig si simti ca nu mai poti.
Vointa iti da o silueta alba, stramba, sictirita
Ce sta usor ingramadita intr-un colt,
Pleci apoi, ca nu mai poti.

Iar la sfarsit
Iti dai seama,
Ca tot ce ai trait
A fost un vis usor nesfarsit!


2 comentarii:

  1. Hei! Imi lasi un id sau ceva?.. Tare! Super tare postarea! umm... Versuriile astea imi transmit si mie ceva... poate o sa vrei sa le vezi si pe ale mele! :) http://dad0sbl0g.blogspot.com/ 10x!

    RăspundețiȘtergere
  2. se pare ca putem gasi urme poetice si in ploaie , foarte intensa poezia ta, imi place

    RăspundețiȘtergere