joi, 24 iunie 2010

Cuvinte(2)

pe malul marii calde eram amandoi atunci,
in jur totul era tacere,
doar marea ce-si mai continua munca
facand niste valuri dulci,
dar parca pe mine ceva ma speria
dar tu erai acolo, cu glasul tau firav
ce ma mangaia adesea, spunandu-mi:
"Nu te teme, e doar marea si cu ea suntem noi..
Ea ne iubeste, cum ne iubim noi doi
Ea e cu noi..
Si totusi sa nu te afunzi in ea cu mintea ta
Caci se va supara, cerul se va crapa si totul in jur va disparea"

In alta seara calduroasa
Eram sigura pe malul marii mele
Afundata-n mare, nu eu, ci mintea mea plina de suparare
Cand pe neasteptate..
O furtuna se porni
Cerul se-ntuneca, crapa
Luna pleca
Totul cadea, iar eu tot singura eram cu mintea mea afundata-n marea acum devenita rea
Sau doar mintea mea o facea rea?

2 comentarii: